trei caramazi

„Masina e un prieten, dar Karl fusese mult mai mult pentru noi. Un camarad. Karl, naluca soselelor. Fusese unul de-ai nostri. Karl si Koster, Karl si Lenz, Karl si Pat. Cu furie neputincioasa, mi-am scuturat bocanind zapada de pe pantofi. Lenz murise. Karl plecase. Dar Pat? Cu ochi intunecati, am privit cerul, acest cer cenusiu si nesfarsit al unui Dumnezeu dement, care inventase viata si moartea ca sa se distreze. Caractere puternice, prietenie, dragoste, devotament, un roman tulburator.“
   Este un roman tragic care ne arata o prietenie adevarata,si dragostea legata strins cu moartea. Cartea trezeshte multe sentimente si ne invata sa pretuim ceea ce avem acum,la moment.
   Autorul prin acest roman a reusit sa ne prezinte noua cat de mare poate fi dragostea si cat de tragic totul se poate termina.Dragostea apare neasteptata si este un moment fascinant care te face sa simti ca zbori,iti da aripi insa tu nu observi cum ea a venit,si ea pleaca brusc,in cele mai nepotrivite momente. Autorul a reusit sa ne redee aceasta in cartea sa.
   Karl din intimplare a facut cunostinta cu Pat in care sa indragostit si de care nu a dorit sa se desparta niciodata insa moartea a decis totul pentru ei.Cit de tragic este acel moment cind intelegi ca nu poti face nimic pentru a tine persoana iubita linga tine,este cel mai dureros sa iubesti cu toata inima si sa pierzi aceasta persoana.
     Boala lui Pat a fost una neasteptata din partea lui Karl,el a aflat in toiul dragostei lor despre acest fapt care nu l-a facut sa o lese ci sa o iubeasca mai mult si sa sufere cu ea impreuna.
     Cartea se termina foarte tragic si neasteptat totul se termina cu cuvintele:

Se uită la mine. Ochii ei erau larg deschişi.

 ― Dragostea mea… îmi şopti.  

N-am putut sa-i suport privirea.Venea de foarte departe,trecea prin mine si se ducea undeva in necunoscut.

-Incercatul meu camarad,am murmurat, iubitul si curajosul meu camarad!

Muri in ultima ora a noptii,inainte de revarsatul zorilor. Greu si chinuit, fara ca nimeni s-o poata ajuta.Imi stringea mina,dar nu mai era constienta ca sunt linga dinsa.

Intr-un tirziu-cineva a spus:

-E moarta...

-Nu,nu e inca moarta.Ma mai tine inca de mina...

Lumina,insuportabila si violenta.Medicul.Mi-am desprins incet mina. Cea luat Pat cazu.Singe. O fata descompusa de om sufocat. Ochi chinuiti,impietriti. Par brun,matasos.

-Pat,am strigat,Pat!

Si pentru intia oara nu mi-a raspuns.

-Lasati-ma singur,am spus...

-N-ar trebui mai intii sa...?intreba cineva.

-Nu,am spus,iesiti.Nu va atingeti de ea!

Am spalat singele,Eram ca de piatra. Am pieptanat-o.Incepuse sa se raceasca.Am culcat-o in patul meu si am invelit-o cu paturi. Eram aproape de dinsa si nu reuseam sa ma gandesc la nimic.M-am asezat pe un scaun si am privit-o lung.Ciinele intra si se intinse linga mine.Sub ochii mei,fata lui Pat se metamorfoza. Nu puteam sa fac nimic altceva decat sa stau inert si s-o privesc. Apoi ,dimineata cea noua n-am gasit-o linga mine.